sâmbătă, 1 august 2015

Vită Stroganoff

Inspirat din cartea celui mai iubit bucătar "Gătește în 15 min cu Jamie" și adaptat la produsele ce le găseam în frigider. Dacă aș folosi un robot de bucătărie pentru a mărunți ingredientele necesare și pe restul le-aș avea pregătite, atunci cu siguranță mi-ar lua 15 minute. Chiar și așa, nu trecu mai mult de 20-25 min pînă totul era gata de a fi servit.

Ingrediente:

Orez
1 cană (300g) de orez integral cu timp de fierbere 10 min
   sau orez basmati
1/2 legătură de cimbru proaspăt

Murături

2 cepe mici
1 mînă de castraveciori conservași în oțet
1 legătură de pătrunjel

Stroganoff
300 g ciuperci
ulei măsline
3 căței de usturoi
500 g mușchi de vită fără grăsime
1 linguriță cu vîrf de boia dulce
1 lămîie
1 strop de coniac
4-5 linguri cu vîrf de iaurt natural degresat











Mod de preparare:

     Într-o cratiță mijlocie, puneți 1 cană de orez, două căni de apă clocotită, cimbrul, sare și piper, acoperiți cu un capac și lăsați să fiarbă amestecînd ocazional. Feliați cepele și castraveciorii în robotul de bucătărie, dacă nu îl aveți sau vă este greu să îl scoateți din cămară, puteți face asta cu mîna :) Tocați pătrunjelul, amestecați-l cu un strop de oțet de la murături și un pic de sare.
     Încingeți tigaia/ castronul bine, puneți acolo uleiul, cățeii de usturoi zdobiți și nedescojiți, rupeți și adăugați ciupercile, apoi două treimi din murăturile feliate și pătrunjel. Feliați mușchiul de vită la grosimea de 1 cm și răsfirați pe el sare, piper, boiaua și coaja de lămîie rasă fin. Scoateți din tigaie ciupercile, apoi puneți două linguri de ulei și fripturile, într-un singur strat, întorcînd periodic și lăsînd pînă se fac aurii.
     Stropiți fripturile cu coniac, aprindeți atent cu un chibrit (dacă doriți), lăsați flăcările să se stingă, aduceți din nou ciupercile în tigaie, adăugînd iaurtul, lăsați compoziția să dea în clocot.
    
     Începeți să aranjați mîncarea. Tranferați pe un platou orezul și afînați-l, iar deasupra aranjați vita Stroganoff și răsfirați murăturile rămase, ceapă (ar putea fi roșie) și pătrunjel.

Să aveți poftă!



joi, 23 iulie 2015

Picnic Food Fest




Ne-am pornit la festival
   Încă din primele zile de promovare pe facebook, promitea a fi un festival interesant, cu mîncare delicioasă, care să arate demențial, care să fie deosebită de ceea ce putem mînca atunci cînd mergem la restaurant și care să te ducă cu gîndul la ulicioarele din orașele turistice europene, acolo unde cultura mîncărurilor de stradă este la un nivel cu cea din localurile bine cotate. Un mare rol au avut pozele care au relatat meniul participanților, mă bucur că organizatorii nu s-au lenevit să facă poze de calitate, cu stil și de bun gust, pe mine anume ele m-au determinat să merg la acest festival.
     Și nu ar fi acesta un blog de gătit, dacă nu voi relata impresiile vis a vis de  cum a avut loc evenimentul.
     Să încep de la aceea că am avut geniala idee să mergem acolo la ora cînd începe festivalul și nu mai tîrziu, pentru că altfel riscam să fiu  din pleiada celor rău nemulțumiți. Cînd am ajuns, am găsit cu ușurință loc de parcare în cîmp, așa cum trebuiau să o facă toți și să nu își lase mașinile pe marginea drumului și așa îngust. Era o coadă din vreo 30 persoane pînă a veni noi și din cîte am înțeles, acești oameni stăteau acolo de o oră, pentru că făceau parte din primul val de vizitatori. Au stat atîta timp pentru că era o singură intrare, doar doi bodyguarzi și tot acest canal servea drept ieșire. acesta e primul lucru la care ar trebui să se acorde atenție anul viitor



    Am făcut o tură pe tot teritoriul ca să vedem cu ce au venit  participanții și de la ce începem "sărbătoarea stomăcelelor". Am rămas plăcut surprinsă de vasta varietate și de faptul că pozele nu au mințit. Prima stație a fost la echipa restaurantului Chianti, de unde am încercat bruschette cu somon și pizza mea preferată- Quattro Formaggi, șampanie Ferrari, iar mai tîrziu și înghețata lor de casă- Nota 10 pentru toate! Ne-au placut la toți și ne-am simțit cu siguranță mai aproape de Italia. Nu mi-a placut doar să stau la rînd 40 min, poate și mai mult, dar chinul și plictiseala căldurilor au fost răcorite de climatizoarele ce suflau cu aburi reci, în preajma cărora era plăcut să stai.


  A doua stație a fost stand-ul Fermio, unde erau cele mai bune prepelițe afumate și încălzite la grătar, alături de polenta coaptă și salată de roșii mmm... tare mare gustoșenie! Cei care nu au reușit să treacă pe acolo, sau care au venit și nu au mai găsit prepelițe, pentru că s-au epuizat pe la prînz, trebuie neapărat să le încerce! Nu ați mîncat așa ceva în viața voastră!

     al doilea moment important care trebuie să atragă atenția organizatorilor- să calculeze cît mai exact posibil numărul potențialilor vizitatori, pentru ca participanții să poată calcula numărul de porții cu care să vină și să nu fie situații de acest gen cînd stai ore în șir la cozile interminabile și ajungi să nu ai ce mînca pentru că "Scuzați s-o terminat".


 

  

     A treia stație și ultima, cînd ne-am așezat pe iarbă să savurăm din bucatele alese, a fost la cei de la Gastrobar. Rîndul pentru a cumpăra porumb fiert și carne era impunător, am așteptat și acolo de-a binelea, dar adevărul e că mușchiul de vită la grătar era... très bon! Iar asta puteau să înțeleagă chiar și cei care l-au cerut well done cred că. Apoi am gustat cel mai bun hummus, feta hummus și muhammara- trei gustări pe care mi le-a recomandat cineva cît așteptam să fac comanda și îi mulțumesc, au fost delicioase împreună cu pita coaptă. De porumb nu mai zic, vedeți și voi cît de bine arată și credeți-mă că era la fel de bun.
    Tot la ei am găsit sticle de craft beer și spumant- tare bine asortate cu mîncarea pe care o aveau.


   În linii generale am rămas mulțumită de acest eveniment și asta se datorează faptului că era mîncare bună, care arăta fenomenal și avea gust desăvărșit. Îmi pare rău că nu am reușit să gust din crabii, burgherile negre, paella și peștele care mai erau acolo servite, dar sper că data viitoare o voi face.
     Mi-a plăcut lumea care era acolo, parcă mai selectă, mai cumsecade, probabil tot datorită participanților, întrucît  au venit oaspeții acestora, cei care merg des în acele localuri și care apreciază mîncare servită în ele. Majoritatea erau binedispuși, comunicau pentru că mai toți găseau pe cineva cunoscut, dar știu că mulți au rămas nemulțumiți, e ușor să explic și de ce - închipuiți-vă oamenii care au stat o oră și ceva ca să intre, au plătit 150 lei pentru biletul de intrare, cînd să treacă li s-a cerut să arunce sticla cu apă pe care o aveau la ei, pentru că sunt parteneri de la care trebuie să cumperi altă apă, au stat incă o bucată bună de vreme la cozile interminabile pentru a cumpăra ceva de mîncare, deoarece lumea vine flamîndă la stfel de evenimente- nemulțumirea crește în proporție geometrică, iar cînd au ajuns să cumpere ceea ce vor ei, li se spune că nu mai este. Adică cum credeți că vă simțiți cînd dai 150 lei pentru a intra ca să cumperi mîncare , dar nici nu mai ai ce cumpăra din ce vrei?! Nu chiar... așăi?
    Și despre locație - a fost aleasă perfect. Dacă nu era umbra care era, oamenii nu stăteau nici jumătate din cît au stat să aștepte și nu cumpărau atîta mîncare, cui îi e foame la +40C în soare de pește, burghere, pilaf și tot ce mai era acolo?! Dar, dar, dar... era prea multă lume în acel spațiu.
Așa că la anu', să le fie de învățătură organizatorilor!



     Iar din partea mea și a prietenilor cu care am venit- un Grand merci! A fost super delicios!
















    

miercuri, 1 iulie 2015

Cheesecake pentru Luluța

  
  Știți cît de importantă este o alimentație echilibrată pentru bebeluși, mai ales în primii ani de viață, atunci cînd regimul alimentar este contorolat de părinți și aceștia hotărăsc ce li se permite și ce nu. V-aș povesti o mulțime de lucruri despre cum mă strădui să îi construiesc fetiței mele un sistem de nutriție sănătos (că doar ar constitui o introducere adecvată a acestei postări), dar nu vreau să pierd timpul în zadar cu mamele care își hrănesc copiii la 2 ani cu mîncarea pe care o prepară pentru maturi, cu tot ce vrei și gătită cum vrei, adesea nesănătos; cu ciocolate; bomboane; sucuri din pachet și alte prostii care nu sunt pentru virsta lor, pe care întrebîndu-le dacă consideră normal acest lucru iți zic că esti pedantă, se supără sau și mai rău, te acuză că nu faci același lucru cu copilul tău. Pînă la urmă, fiecare părinte face alegerea sa despre cum sau ce este corect.
     Eu vreau doar să vă împărtăș o metodă prin care o pot convinge pe Maria-Andreea să iși mănînce porția de brînză în fiecare zi ori mai rar, dar să o facă și sper că o să vă fie de folos. Varianta mai jos expusă este una foarte ușor de preparat, o sa îi lase încîntați pe copii ca și aspect și mai ales o să îi determine să mănînce brînză, ceea ce este foarte important în alimentația lor.

Ingrediente:

4 biscuiți pentru copii (să fiți atenți ca în compoziția acestora să fiezahăr și nu substituitori)
1 linguriță de iaurt
50g brînză
50g fructe la alegere










                                         Metodă de preparare:

  1.      Fărîmați biscuiții și mestecații cu o linguriță de iaurt, acesta înlocuiește untul din cheesecake-ul pentru maturi, dar la fel de bine ajută la formarea unei consistențe necesare, puneți-l la fundul paharului și presați un pic cu o lingură. Puteți folosi orice vas, dar unul de sticlă prin care se văd straturile, va fi cel mai potrivit.
  2.      Mixați cu un robot de bucătărie brînza pînă obțineți o cremă fină. Apoi adăugați fructele tot aici, dacă vreți, le puteți pune pe pereții paharului sau le fărîmîțați aparte și le turnați deasupra, le puteți pune și ca simplu ornament deasupra cremei de brînză, cum doriți așa faceți, rezultatul oricum va fi unul bun dacă depuneți suflet.
         Puneți paharele pentru cîteva min la frigider și apoi le puteți servi copiilor, avînd grijă să nu fie prea rece. Să aibă poftă copii!


          Eu am făcut cîteva variante de unde vă puteți inspira. Nu am adăugat zahăr pentru că fructele sunt dulci, pentru că nu adaug zahăr în mîncarea pentru copilul meu și pentru că Maria mănîncă cu  mare plăcere acest desert și fără zahăr. Sper același lucru să facă și copiii D-stră!


marți, 30 iunie 2015

"Vișneak"


    Voi dacă vreți ziceți-i vișinată, dar mie îmi place cuvîntul acesta mai rigid "vișneak", sună mai tare, ca și băutura de facto, avînd 25-30% alcool, de aceea așa am întitulat postarea.:) Evident că tăticul meu face cea mai bună vișinată pentru că el face bine orice lucru de care se apucă. Așa cum în această perioadă el nu este acasă, cine altcineva decît fiica lui mai mare o sa îl înlocuiască?! L-am săturat - e puțin spus cred că, i-am adresat o mulțime de întrebări, unele de cîteva ori, doar ca să aflu cu siguranță și exactitate fiecare detaliu, să nu greșesc cumva. Sincer, îmi fac mari griji, ies foarte des să urmăresc cum decurge procesul în borcane și sper cu tot dinadinsul să am un rezultat pe măsură, să nu îl dezamăgesc pe taticu cînd o să vină și o să încerce vișinata făcută de mine. :D :D :D
     Treziți de dimineață, am mers cu Adrian la cules vișine în spatele casei- sunt acolo doi copăcei micuți și păcătoși, dar care dau cele mai bune și dulci vișine (cred că sunt din soiul Meteor, doar că s-au copt cu o săptămînă mai devreme datorită timpului însorit). Mai jos vedeți poze, nu de alta, dar nici mie nu îmi venea a crede :D :D :D




















     Le-am cules deodată fără codițe, să nu fie stricate sau cu viermi, așa ca pentru noi, le-am pus în borcane, astfel încît să încapă ulterior zahărul și să mai rămînă ceva loc pentru ca procesul de fermentare să aibă loc fără a da pe dinafară. Proporțiile sunt de 300g zahăr la un kg de vișini, iar voi le alegeți în dependență de cantitatea de fructe pe care o utilizați. Nu uitați să acoperiți borcanele pentru a evita furnicile sau musculițele care se adună ca la hram :D Lăsați-le afară, la soare vreo 3-7 zile în dependență de cît soare a fost în această perioadă, între timp, nu uitați că trebuie să mestecați și să zdrobiți fructele pentru a se fermenta mai bine și uniform.
     Atunci cînd descoperiți borcanul și iese de acolo un miros înțepător (alcool etilic format de pe urma fermentării), în interior are loc procesul de fierbere și vișinele se vor ridica la suprafață, iar lichidul se va lăsa la fundul borcanului, înseamnă că e timpul să scurgeți și să strecurați lichidul. Adăugați 350g spirt la un litru de lichid obținut. Turnați băutura în sticle și păstrați-o la rece. Cu siguranță o sa vă placă!

     Borcanele mele așteaptă la soare, am să revin în cîteva zile cu a doua parte din postare, pînă atunci vă îndemn să încercați a face propria băutură și să vă împărtășiți pozele cu mine pe pagina de facebook. https://www.facebook.com/Irinanegarablog/timeline  Merci!

     P.S. Dacă vreți să obțineți o băutură mai slabă sau mai tare, nu aveți decît să puneți mai puțin sau mai mult spirt. Iar în dependență de preferințe, puteți utiliza alte fructe ținînd cont de aceleași proporții. Baftă!

luni, 15 iunie 2015

Lemon Lavender Spritzer with Strawberries

   
  
     Înainte de a pleca în vacanță, o să vă las două mini-postări în care voi folosi căpșunile, pentru că atunci cînd revin, nuștiu dacă vor mai fi. Eu le ador și cu siguranță majoritatea din voi profita din plin în fiecare sezon de aceste fructe. Sezonul căpșunilor coincide cu cel al lăvățicăi, de aceea trebuie să le combinați și neaparat s ă încercați această băutura. Răcoritoare, energizantă și în același timp liniștitoare datorită lăvățicăi. Simplu de preparat, originală și cu siguranță vă veți putea impresiona familia sau oaspeții de ce nu.



Ingrediente:

1cană zahăr
1 cană apă
2 fire lăvățică  + cîteva fire pentru decor
1/2 lămâie ( zestul acesteia)
apă carbogazată
căpșuni

Mod de preparare:

     Puneți într-un castron zahărul, apa, zestul de la o jumătate de lămâie și două fire de lăvățică. Mestecați continuu la foc mic vreo 15 min, dar fiți atenți să nu fiarbă! Lăsați siropul obținut să se răcească. El poate fi păstrat la frigider pînă la două săptămîni.
     Pentru a prepara băutura, puneți două linguri de sirop și o cana de apă carbogazată, decorați cu căpșuni și lăvățică .

 


 Enjoy your drink! 🍓🍹

joi, 16 aprilie 2015

Masterclass culinar "Philadelphia Rolls"

     De ceva timp am descoperit un proiect culinar al unui tînăr bucătar, Dmitri Petrenko, care oferă cursuri de gătit în weekend și mi se pare tare reușit, pentru că ai ocazia să socializezi, să înveți mici secrete culinare, să afli noi metode de preparare, dar și să înveți a găti chiar dacă nu prea ai ținut pînă acum un cuțit în mînă. Am vizitat și eu unul din aceste masterclass-uri și anume cel de pregătire a roll-urilor Philadelphia, unde Dmitri Petrenko, împreună cu sushi chef Серёга Куценко ne-au învățat cum să le facem. A fost pe bune distractiv! Iar cel mai important e că după ore bune de învățat, gătit, povestit, băut cocktail-uri, glumit și bineînțeles hlizit mi-au ieșit niște roll-uri ADEVĂRATE! Deci nu erau perfecte la capitolul vizual, însă vă asigur că aveau anume acel gust ca la restaurant și asta poate confirma cel mai pretențios și mîncăcios de sushi din Chișinău- Andrushka, acela care Adrian Ursu, care jumătate de Philadelphia eu și jumătate el, care Moldova are Talent. :D :D :D
   Să vă arăt pozele. Nu de alta, dar n-o să mă credeți.



Învățăm să tăiem somonul
     Mai jos- despre cocktail-ul Côte d'Azur, care se prepară ușor și rapid, dar care e revigorant și foarte energizant, mai ales într-o dimineață de sîmbătă cum era aceasta. Vă împărtăș secretul acestei licori gălbui cu speranța că îl veți întrebuința vreodată, dar cu măsură.
Cît de simplu poate fi...
# 1 măsură de vin alb (chardonnay în cazul nostru)
# 1/2 măsură Sprite
# suc de lămîie
# cîteva felii de lămîie care să plutească și să dea culoare
# cîteva frunzulițe de mentă proaspătă (de aveți în grădină sau ghiveci poate, că noi nu am avut)
Șiii
Voilà! Serviți cu plăcere, dar nu uităm de cantitatea admisibilă!



Nana Olga și eu- marele gospodine))

Sushile făcute de mineeee :P
       A fost o zi plină de amuzament și agrement. Eu și încă cîteva persoane ce mă înconjoară suntem nespus de fericiți că putem economisi pe sushi de azi înainte, dar și că avem un motiv în plus să ne vedem la prînz sau cină. Vă recomand cu tot dinadinsul să mergeți la aceste cursuri și sper să ieșiți de acolo la fel de fericiți și mulțumiți de sine.
     P.S. Următorul seminar puteți învăța cum se prepară adevăratele paste cu fructe de mare. Cui îi plac fructele de mare? :)

joi, 9 aprilie 2015

Voi ce mîncați cînd frigiderul e aproape gol?


     Mie îmi place pireul de cartofi, cartofi noi cu mărar și unt, cu păstăi, copți, prăjiți, înăbușiți... Însă ultimii doi ani cred că am mîncat doar două kg de cartofi. Pentru că nu îmi place să îi curăț. Ei și hai să fim sinceri, sunt o mulțime de alte produse care conțin mult mai multe vitamine și substanțe hrănitoare decît cartoful, iar atîta amidon nu face bine. Nu țin minte cînd am mai cumpărat ultima oară, dar săptămîna trecută, fiind în magazin, am zărit niște cartofi roșii, chiar arătoși, cred că pentru asta i-am luat, erau frumoși :) Zilele trecute s-au cam terminat produsele de prin frigider și nu prea aveam chef să merg din nou la magazin, dar cu foamea nu te pui. Ia să vedeți cum poți mînca bine și sănătos din mai nimic.


    Speli bine cartofii,să le iasă amidonul și apa să rămănă curată, îi tai în patru și îi pui la fiert 5-7 min cu tot felul de condimente care crezi că se potrivesc, eu am pus rozmarin, piper negru boabe, coji de ceapă uscată, frunzi de dafin, sare și încă ceva dar nu vă spun, nu țin minte cum se numește :)



     Încingi bine o tigaie mare, prăjești niște usturoi, cimbru, ca să-și descopere mirosul, pui cartofii acolo, mai adaugi sare, tumeric, curry, boia de ardei sau ce poftești, dai focul mai tare și le amesteci cu grijă ca să nu le sfărîmi, pentru asta vă recomand să învățați a mînui cu tigaia- rezultatul e pe măsură, dar și îți redă încredere. Faceți treaba asta pînă devin rumene- vor fi moi în interior și crocante la exterior, adăugați verdeață și sunt gata!



Pentru salată aveam ce vedeți în imagine- nu prea multe ingridiente și nici mare cantitate. În astfel de situații vă salvează un sos potrivit. Eu am inventat unul tare simplu, dar nemaipomenit de gustos- chili souce, verdeață, zest și zeamă de lămîie, plus puțin iaurt, smîntînă sau foarte puțină maioneză de post (Daaaa! Uneori facem crimă și mîncăm maioneză, însă foarte puțin și doar în post ca înlocțiitor, Doamne mă iartă!), amestecați și primiți un mega dressing pentru salate.
                                                         Bone Appetite!